Scris de Dragos Roua | marti, 6 mai 2009
Articolul care urmeaza ar putea intra in cartea recordurilor. Pe locul intai, la categoria “Articolul care a luat cel mai mult timp pentru a fi scris, dupa ce autorul a testat un produs o perioada mai lunga decat oricare alt blogger din lume”. Cred ca e vorba de cel putin 6 luni de cand sunt in posesia unui superb Crumpler Turkish Shower, un rucsac croit pe dimensiunile unui Mac Book Pro de 17 inch (stiu, sunt incurabil, se numeste UMAS = Uncurable Mac Addiction Syndrome) si cu o gramada de alte locasuri pline de tot felul de surprize.
Ei, mai bine mai tarziu decat niciodata. V-ati prins, o sa vorbesc astazi despre un tovaras de calatorie cu care m-am inteles extrem de bine in ultimele 6 luni. Atat de bine, incat l-am luat cu mine cam peste tot pe unde am fost. Si am fost. In ultimele 6 luni, micutul dar puternicul meu Crumpler a vazut urmatoarele locuri (unele mai in profunzime, altele doar in tranzit prin aeroporturi): Viena, Frankfurt, Munchen, Geneva, Yvoire, La Gruyeres, Annecy, Gstadd, Bangkok, Hong-Kong, Tokyo, Kyoto, Auckland sau Waiheke Island. Destul de mult nu? Un Crumpler care a calatorit peste 40.000 de kilometri pusi unul linga altul.
Unisex Si Universal
Crumpler Trukish Shower e un rucsac “de laptop”. In principal. Poate fi folosit si la carat alimente, dar nu va recomand. In afara de laptop, care sta in partea lipita de spatele purtatorului, rucsacul mai are un locas consistent in fata, in care incape nici mai mult nici mai putin decat un DSLR. Iar deasupra buzunarului de DSLR mai are un locas generos pentru acte: pasaport, bilet de avion, carti de vizita, adaptoare. In buzunarasul respectiv am putut sa introduc linistit, pe lat, un Kindle 2, idee pentru care m-am felicitat de cateva ori, in oglinda “lavatory”-ului din diverse avioane in care ma intamplam sa calatoresc in zboruri de peste 10 ore, si in care daca nu as fi citit m-as fi urcat linistit pe pereti sau m-as fi apucat sa conversez intr-o brusca araba cu tovarasii mei de drum din cine stie ce parte a lumii. Noroc cu Crumpler-ul.
Pentru cat spatiu are e surprinzator de usor. Gol, cantareste sub 1 kilogram, sau cel putin asta e parerea mea. Bretelele de prindere au mecanism de reglare pe lungime, util mai ales cand trebuie sa faci “onion clothing” si de la geaca treci brusc la tricou, ca, de, Auckland e orasul in care experimentezi “4 seasons in one day”. Acum ploua, peste 10 minute bate vintul, intr-o ora sunt 30 de grade si seara se lasa un frig de ti se face pielea de gaina. Bine macar ca ai ceva in spate. Un Crumpler, adica.
Nu sunt fan genti de laptop. Nici rucsaci de laptop. Intotdeauna am avut cate o geanta mai mult sau mai putin rapanoasa pe care am folosit-o doar ca accesoriu temporar pentru laptop. In momentul in care am inceput sa calatoresc dincolo de limita la care ajunge masina, adica in rute transcontinentale, s-a schimbat ceva in sistem. Nu mai merge cu joaca. Nu te poti impodobi cu tot felul de rapanosenii pe tine ca un pom de Craciun refurbishat in timp ce esti pe aeroportul din Hong-Kong. Pur si simplu nu se poate. Exista o anumita limita a functionalitatii ca individ conectat la lumea digitala dincolo de care nu mai poti fara un instrument de stocare pentru tool-uri digitale.
Din fericire, Dan, bunul meu prieten si fellow GTD’er (si care bineinteles este importatorul brandului Crumpler in Romania) m-a pus in garda inainte de a pleca. “Poti si fara geanta de laptop, dar de ce sa te chinui?”, mi-a spus cand i-am explicat cam care o sa fie traseul meu in urmatorii 3-4 ani: aeroporturi, Asia – Pacific, Oceania – Pacific si inapoi in Europa. Mda, a avut dreptate.
Locuri De Utilizat
Crumpler Turkish Shower e excelent pe avion. In el incap, intr-o ordine incredibila: una bucata laptop Mac Book Pro de 17 inch, una bucata Kindle 2, una bucata DSLR si toate accesoriile de rigoare. Plus pasaport, pix si hartie (unele tari au obiceiul straniu de a-ti cere sa completezi nush ce fisa de intrare in tara si de obicei fisele astea se impart in avion, cu cateva zeci de minute inainte de aterizare). Mai incap si biletele de avion – boarding pass si tichetele de bagaje – plus portofel pentru minimul de cash fara de care nu poti sa te descurci, si, daca chiar vrei sa ai buzunarele libere, poti sa-ti pui si iPhone-ul in el, ca nu se simte. Sunt chiar compartimente speciale pentru carduri, daca vrei.
Pe linga avion, rucsacul s-a dovedit extrem de util si in calatoriile mai scurte pe care le-am facut. Din Auckland pina pe Waiheke Island faci cam 25 de minute cu ferryboat-ul si ai timp cam 5-6 ore sa vizitezi. Nu e o excursie in care sa te duci cu sacosa dar nici una in care sa te duci cu valiza. E o excursie de rucsacel. Nu e neaparat sa-ti iei laptopul cu tine, caz in care compartimentul de laptop poate usor sa iti tina micile gift-uri pe care le iei pentru prieteni. In Kyoto am cumparat 3 kimonouri, cate unul pentru fiecare membru al familiei mele – inclusiv eu, bineinteles – si au incaput superb in locul de laptop.
Pentru cei apropiati mie nu e un secret ca sunt vegetarian si prefer in special mancare cruda (raw vegan e termenul international). Anumite tari nu sunt foarte friendly fata de tipul asta de dieta, si prima data am resimtit asta in Elvetia, unde cea mai populara leguma era carnatul. Dar si in Asia am avut ceva probleme. In special in Japonia, care pina la urma e o insula unde aproape totul se importa, a trebuit sa-mi fac provizii de fructe care sa-mi tina macar de dimineata pina seara cand ajungeam din nou frigiderul din hotel. Si unde sa le pun daca nu in rucsac? A carat Crumplerul meu banane, portocale, mere, ba chiar si un strugure. Spre sfarsitul calatoriei in Japonia recunosc ca am inlocuit bananele cu onegiri, un fel de gogosi din orez absolut geniale. A, si un pic de sushi pe linga.
De fiecare data cand ajung intr-un oras mare, Bangkok, Tokyo, Kyoto sau Auckland, petrec cel putin cateva ore mergind pe jos fie prin imprejurimile hotelului, fie pe linga gara sau autogara. Ce iau cu mine? Crumpler, in versiune super streamlined: DSLR-ul in buzunarul de sus, cel mai accesibil, ceva acte si cam atat. Tin DSLR-ul sus pentru ca e foarte comod sa-l scot, fac doar 2-3 miscari, si nici nu vreau sa-l tin tot timpul ca un pandantiv la gat, de se chiorasc toti localnicii la mine ca la urs: uite turistul, face poze. Am observat ca daca merg fara aparat chiar sunt confundat uneori cu localnicii, ma intreaba lumea unde e nush ce strada, de pilda. Dar in Japonia nu m-a confundat nimeni cu un localnic. Cred ca eram imbracat un pic diferit 
).
Ce Nu-mi Place
E greu sa nu-ti placa ceva la Crumpler Turkish Shower. Dar orice review trebuie sa puna foarte onest problema lucrurilor care nu te multumesc la produsului respectiv. Pentru ca sunt. Ce nu mi-a placut a fost accesul destul de greoi la buzunarul special de DSLR. Cele doua fermoare care il inchid sunt mascate de buzunarul de sus, pentru acte, ceea ce le facea destul de greu manevrabile. Dar m-am descurcat. Dupa cum v-am spus deja, nu sunt fan genti de laptop. Si nici de rucsaci de laptop. Dar am avut si o sa am in continuare mare nevoie de Crumplerul meu. Daca as face un clasament in care as pune 10 lucruri indispensabile unui blogger care calatoreste, pe linga pasaport, laptop si DSLR, care sunt evidente, as pune relaxat un Crumpler.
