La ce trebuie sa ne gandim cand alegem un rucsac nou? Pai, in primul rand, ce-are ala vechi, draci pe el? Apoi … forma, scop, marime, brand? O multime de criterii … ei bine, fortat sa-mi schimb rucsacul inaintea unei calatorii de trei saptamani prin Europa, m-am gandit cate putin la toate.

Cred ca nu sunt singurul care se ataseaza de anumite lucruri, iar rucsacii pe care i-am avut de-a lungul timpului au fost fiecare greu de aruncat cand le-a venit vremea. Stiti la ce ma refer: dupa doi-trei ani de carat in spate, ajunge sa fie parte din felul in care arati; ca sa nu mai vorbim de usurinta cu care gasesti orice, cunoscand fiecare coltisor si buzunar ca-n palma, fiecare “locul lui” al nimicurilor pe care le caram zilnic. Dar din pacate dupa aceiasi 2-3 ani, treburile incepeau invariabil sa scartaie, deh, un fermoar care nu se mai inchide bine, o bretea facuta franjuri la imbinari, folia de ploaie cauciucata de pe interior crapata … Aveam ghiozdanul meu O’Neill de vreo 4 ani si sincer imi placea foarte mult de el, cadea cumva natural pe spate si isi servise scopul bine in timp. Apoi am crescut, m-am maturat (imi place cuvantul asta), cele trei caiete din liceu/facultate au fost inlocuite de prostii, laptop, agende, pixuri, stampile, incarcatoare, cd-uri, alte prostii. Era clar ca ghiozdanul vechi, pe langa problemele de uzura, era oricum depasit, nemaivorbind de exigentele calatoriei. Ce s-alegem, ce s-alegem?
Un lucru e sigur, macar la forma am stiut dintotdeauna, am insistat pe ideea de rucsac. Ar fi ciudat acum sa ma alatur hoardei de “romani cu geanta din aia, neagra, din textil”, cum condescendent constata un amic mai occidental.
Apoi scopul … dupa drumetiile mele anterioare ca turist, am realizat importanta unui rucsac potrivit pentru asta. Cand bugetul si timpul sunt limitate si vrei totusi sa ‘prinzi’ experienta unui loc, e bine sa te plimbi cat mai mult, sa scapi de frenezia turistica cat mai repede ca apoi sa incerci un pic din experienta unui local: plimbare relaxata, iesit in oras, etc; doar asa poti la un moment dat sa tragi cu adevarat linie si sa stii daca te vei mai intoarce acolo. Asta inseamna ca nu am tot timpul la dispozitie comfortul de a ma intoarce la hotel, a mai pune ceva pe mine, a descarca aparatul foto, etc. Tot ce-mi trebuie e un rucsac suficient de incapator sa acomodeze laptop (nu obligatoriu), o sticla de ceva de baut, cate o bluza-doua si aparatul foto cu accesorii. Pe scurt, m-am hotarat ca imi trebuie un rucsac pentru laptop si aparat foto, destul de mare, si care sa-mi serveasca cu precadere pentru calatoriile viitoare.

Daca la rucsaci obisnuiti alegerea era cumva usurata de nume consacrate (ultimele trei ghiozdane le luasem de la O’Neill), la rucsacii pentru laptop nu as fi putut acorda mai mult credit unuia sau altuia. Numele prezente pe majoritatea rafturilor nu prea imi spuneau mare lucru. Imi trebuia ceva convingator, ceva care sa nu lase loc de dubii in ceea ce priveste calitatea si functionalitatea. Aici intervine in poveste interesul pe care mi l-a trezit brand-ul booq, un brand aparent necunoscut pe meleagurile noastre (dealtfel nici in Europa nu mi-a sarit in ochi nicaieri).

Am avut sansa sa-l cunosc acum cateva luni pe Dan, tipul care aduce booq in Romania, care mi-a povestit un pic despre elementele cheie: calitate, rezistenta, protectie maxima pentru laptop, pozitia brandului pe piata americana. In sfarsit, nimic din ceea ce nu mi-ar spune si cineva de la Case Logic spre exemplu. Toate ca toate, pana cand am aruncat o privire sceptica la rucsacul lui, un BOA 3 model anterior, pe care-l avea deja de ceva timp. Oricat de mult as fi vrut sa gasesc un cusur, nu am reusit: prima impresie excelenta, un rucsac care iese in evidenta, cusaturi si pliuri solide care il tin in picioare, material rezistent, ferm la atingere dar totusi fin, lucios, impermeabil, laptopul infipt perfect in lacasul lui, si cireasa de pe tort, absolut fiecare lucru la locul lui, intr-un labirint de buzunare si lacasuri. Parerile bune au continuat sa vina si dupa aceea, pe masura ce am intrat in detaliile si pozele de inalta rezolutie de pe site: fermoare ultra rezistente, exterior din fir balistic impermeabil, serviciul terralinq de recuperare in cazul in care rucsacul e gasit de un om de buna credinta. In sfarsit, m-am convins destul de repede ca este ceea ce am nevoie.

Ca brand-ul e mai mult sau mai putin cunoscut, pana la urma nu conteaza. Cred ca si cumparatorul snob cat si cel care ii apreciaza utilitatea, vor avea aceeasi senzatie: aspectul fara cusur, materialul tare, de un negru atat de frumos, cusaturile atat de studiate incat nu poti sa te simti decat special purtandu-l.
In ciuda avertismentelor cum ca ar fi “prea mare”, am cumparat modelul de varf al gamei booq Python, anume Python Pro, fiind unul din cele doar doua modele care sunt prevazute cu un modul detasabil pentru aparat foto SLR. Celalalt, Python Pack, este sensibil mai mic si nu are fermoar de acces direct la modulul pentru aparat. In sfarsit, detaliile exacte si pozele de inalta rezolutie le puteti vedea pe site. Am sa ma rezum la a sublinia principalele avantaje si dezavantaje ale modelului, din experienta recent incheiatei calatorii.

Intr-adevar, Python Pro este destul de mare si cantareste aproximativ 4 kg gol. Pe de alta parte este usor de carat datorita celor doua bretele ergonomice si reglabile, dar si datorita posibilitatii de a le uni la piept si in jurul taliei, usurand mult din sarcina care cade pe umeri.
Deoarece toate modelele sunt fotografiate in prim plan, ocupand tot cadrul, este greu sa-ti dai seama de pe site despre proportiile fiecaruia in raport cu alt model. Cu toate astea, nu as fi putut face o alegere mai potrivita pentru scopul propus.
Atentie, dupa parerea mea Pro nu este modelul de luat in calcul pentu utilizare urbana, zilnica. Este pur si simplu mult prea mare si prea greu pentru asta. Cred ca se preteaza perfect totusi pentru calatorul frecvent, dotat cu un aparat foto SLR si evident cu laptopul pe care sa descarce toata inflatia de poze. Spun calator pentru ca acesta are nevoie cu precadere de ordine in gadget-uri, incarcatoare, acte, accesorii, ceva de imbracat, si totul intr-un singur pachet pe care sa-l care dupa el.
Python Pro tinteste teoretic si fotograful profesionist sau semi-profesionist, o categorie aparte de oameni care chiar ar putea sa faca din Python Pro rucsacul de zi cu zi. Teoretic acomodeaza camera SLR, 2-3 obiective, laptop, plus o gramada de loc pentru accesorii. Aici totusi cred ca este loc de mai bine. Este limpede ca punctul de plecare al brandului a constat in rucsaci pentru laptop; este laudabila initiativa de a crea ceva si pentru aparatul foto – sunt atatia entuziasti si photo-hobbyists – , insa cred ca booq sunt inca incepatori in acest domeniu. Privit strict ca un rucsac pentru aparat foto, nu ofera toate spatiile predestinate, lacasuri pentru obiective mari sau fermoarul de acces direct la aparat. Adevarat, avem modulul pentru aparat foto, cu acces direct in partea inferioara a rucsacului, insa ocupa o treime din rucsac si odata deschis fermoarul exterior, ar trebui scos complet si deschis pentru a accesa efectiv aparatul. Ar mai fi putut avea cureluse laterale externe pentru atasat un trepied, deoarece unul serios nu va incapea in spatiul superior.

Toate astea sunt sau nu dezavantaje … datorita versatilitatii si usurintei in reconfigurare a interiorului, modulul foto se poate scoate complet si purta pe umar, lasand in acest caz loc foarte mult pentru trepied si chiar o sticla de doi litri de orice culcata lateral, asta ca sa va fie clar cat de lat este compartimentul de sus. Apropos de asta, rucsacul mi-a folosit la maxim cand am abandonat masina pe continent si am luat Eurostar-ul catre Londra, unde urma sa stau 3 zile. Python Pro mi-a permis sa imi las bagajul mare in urma, sa scot modulul foto afara si sa imi iau in rucsac TOT ce aveam nevoie pentru trei zile (haine, cosmeticale, laptop, etc).

Datorita versatilitatii deosebite, rucsacul a fost singurul meu bagaj, cu modulul foto pe umar, evident. Aici merita mentionat ca daca il folositi ca bagaj unic, destul de incarcat, nu va fi acceptat ca bagaj de mana pe avion. Chiar daca sa zicem ca nu depasiti limita de 10Kg, volumul destul de considerabil nu ar permite sa fie inserat in spatiile special amenajate din unele avioane. Puteti insa sa il lasati ca si bagaj de cala, cu tot cu laptop in el, acesta fiind perfect in siguranta din toate partile: sfat util, in general vi se va cere sa impachetati bretelele ca sa nu se agate pe banda rulanta; ele pot fi extinse la maxim, apoi pliate si bagate in plicul din spatele rucsacului, oferind o protectie in plus pentru laptop. La cum sunt tratate bagajele de cala, aveti nevoie de toate masurile.

M-am folosit si de modulul foto destul de mult, in unele ocazii lasand tot la hotel si plecand doar cu el pe umar … nu am prea multe obiective, si am avut destule buzunare si unghere pentru pasapoarte, tigari, telefon, portofel, etc …
Altfel, ce pot sa zic … exista un loc special pentru fiecare lucru, dar toate astea vor veni in timp. Eu am capiat de cateva ori cautand ceva in fiecare buzunaras … si sunt foarte multe! In timp toate se vor aseza. Exista locuri pentru chestii standard, de genul chei, pixuri, card-uri aparat foto, incarcatoare. Acces facil la elementele importante, cu fermoar separat pentru laptop si modul aparat foto. Tot ce tine de fotografie poate fi izolat in partea de jos a rucsacului, avand loc in capacul exterior pentru lucruri de genul accesorii de curatat, card-uri, etc. Fermoarele sunt “pe dos”, asigurand impermeabilitate, si iti ofera clar o senzatie de durabilitate, fiind mari si robuste. Buzunarele laterale au o captuseala interioara larga, ceea ce le permite sa acomodeze chestii destul de mari, o Cola la 1L spre exemplu.

Una peste alta, o achizitie foarte buna pentru calatorii, ramane sa analizez mai atent oferta booq si pentru un rucsac de zi cu zi. Pana una alta, sincer m-am obisnuit cu el si la modul zilnic, tinand cont ca in general merg cu masina pe la treburi.